EMDR, o metodă eficientă pentru vindecarea traumelor

Vă propunEMDR un exercițiu de imaginație: un prieten apropiat ne spune că a avut un accident de mașină care l-a speriat foarte tare. Chiar dacă nu a fost un accident foarte grav, el a simțit că viața i-a fost pusă în pericol. După șocul inițial, treptat, simte că își revine și își reia viața obișnuită. Doar că… atunci când aude întâmplător în mediul extern un scârțâit de roți de mașină, un sunet de claxon sau orice zgomot care seamănă cu cele percepute în trecut are reacții care-l scot din zona de confort și reactivează amintirea accidentului. Simte că trăiește din nou senzații de frică intensă de parcă ar fi în pericol deși, în realitate, nu este. Trecutul invadează prezentul.

Să ne imaginăm în continuare o altă situație: o femeie de 38 de ani, căsătorită, având o poziție importantă într-o companie renumită și, în general, o viață de invidiat. Totuși, această femeie are deseori sentimentul unei inferiorități atunci când are de-a face cu persoane care, pentru ea, reprezintă o autoritate. De pildă un șef, un polițist, o persoană importantă în companie etc. față de care simte o anumită teamă. Prin urmare, încearcă să evite aceste interacțiuni și nu-și explică de ce simte acest disconfort. Cum se explică acest fapt?

Dacă am avea posibilitatea unei discuții deschise cu această femeie de succes și am întreba-o când a mai simțit ceva asemănător (sentimentul de inferioritate) am putea afla, de pildă, că îi amintește de o situație din copilărie. Atunci când era prin clasa a 2-a a fost scoasă la tablă să rezolve un exercițiu de matematică și a greșit un calcul. Învățătoarea a scos imediat pe altcineva la tablă, considerat mai bun la învățătură, care să corecteze acel calcul, lasând-o pe fetița din exemplul nostru cu impresia că alții sunt mai inteligenți decât ea. De asemenea, este posibil să fi rămas și cu un sentiment de rușine față de colegi, poate și cu ceva furie față de învățătoare, dar în mod sigur cu o părere negativă față de ea însăși.

Ne gândim că este posibil ca acea învățătoare să fi avut intenții bune, de a motiva și ambiționa copiii să învețe mai bine, numai că fetița aceasta a înțeles altceva: că nu se descurcă bine, că nu este suficient de bună. Totuși, pentru a merge mai departe, a dezvoltat diverse mecanisme psihologice de apărare care au ajutat-o să nu mai audă acele gânduri supărătoare. Nu înseamnă că ele au dispărut din mintea ei odată cu timpul, ci doar că rulează în planul inconștient și se reactivează în situații care seamănă într-un fel sau altul cu momentul în care au apărut pentru prima dată. Din nou, trecutul invadează prezentul într-un mod subtil și greu detectabil în planul conștient.

Acest fapt ne arată că de cele mai multe ori timpul nu vindecă. Nu reușește să facă acest lucru, chiar dacă ne dă senzația că ar face-o. Atunci când disconfortul devine destul de mare și simțim că ne este afectată funcționarea de zi cu zi, căutăm soluții. Preferabil, altele decât alcoolul, mâncarea în exces și alte dependențe chiar mai năucitoare pe care avem impresia că le ținem sub control.

Genul acesta de probleme își pot găsi rezolvarea cu ajutorul psihoterapiei și în contextul acesta, vreau să vă vorbesc despre EMDR – o abordare psihoterapeutică ce a pătruns relativ recent în practica din România și care merită a fi cunoscută mai mult.

EMDR este acronimul sintagmei din limba engleză Eye Movement Desensitization and Reprocessing, ceea ce în limba română se traduce prin desensibilizare și reprocesare prin mișcări oculare.

Psihologul american Francine Shapiro a dezvoltat această abordare prin anii ’80 și a ajuns să fie una dintre cele mai rapide și eficace metode de tratament psihologic pentru traumă, fiind recomandată și de Asociația Americană de Psihiatrie și Departamentul de Apărare American.

Rapiditatea cu care ajută la depășirea simptomelor de stres posttraumatic și ale celor de traumă complexă a făcut ca fenomenul să se extindă în lume. Iar în țări precum Marea Britanie, Spania, Franța sau Italia, EMDR este frecvent utilizat în cabinetele de psihoterapie.

Mișcările oculare sunt deseori înlocuite cu alte tipuri de mișcări bilaterale (tactile, auditive) și scopul este acela de a echilibra cele două emisfere cerebrale. Atunci când se întâmplă acest lucru, trauma stocată în memorie într-un circuit neuronal izolat se poate conecta la alte rețele neuronale – funcționale și adaptative – prin intermediul mișcărilor bilaterale. Conectarea emisferei drepte cu cea stângă face posibilă apariția unei explicații funcționale a evenimentului traumatic, ceea ce conduce la schimbarea de perspectivă la nivel cognitiv și la eliberarea încărcăturii emoționale.

Se poate observa cum, pentru prima dată, persoana vede amintirea traumatică la distanță. Se pot observa modificări ale evaluărilor cognitive cu privire la situație și la sine precum și eliminarea senzațiilor fizice perturbatoare. După terapia cu EMDR persoana își amintește evenimentul/experiența avută, dar simte că aceasta face parte cu adevărat din trecut, fără a mai interfera în vreun fel cu prezentul. Conținutul amintirii este total integrat într-o perspectivă adultă și funcțională.

EMDR reprezintă un instrument potrivit și în terapia cu copii, de orice vârstă, indiferent de problema cu care se confruntă – balbism, tulburări de comportament, ticuri, tulburări de învățare, anxietate, fobii, abuz etc.

În general, studiile și experiența clinică arată un înalt grad de eficacitate a EMDR pentru situații precum: pierderea cuiva drag, îmbolnăvirea cuiva apropiat, accidente, incendiu, dezastre naturale, traume din copilărie, anxietate înaintea unui test, abuz fizic, sexual, emoțional, martor al unor violențe, victimă a unor infracțiuni violente, depresie, fobie, atac de panică, simă de sine scăzută, dificultăți de relaționare, ruminații sau îngrijorări iraționale, tulburări de somn, tulburări alimentare, tulburări sexuale, dependența de substanțe, teama de a fi singur etc.

EMDR are un efect vindecător mai ales când este folosită împreună cu alte metode tradiționale de psihoterapie și rezultatul este o calitate mult mai bună a vieții.

Închei scurta pledoarie cu vorbele unei fetițe de 12 ani care, după integrarea unei situații traumatice aduse în cabinetul de psihoterapie și elaborate cu ajutorul tehnicii EMDR, a spus: „Bun! Acum pot să încep să-mi trăiesc viața!”

Articol scris de psih. Liliana Braga

elenna.braga@gmail.com – 0731491252